28 octombrie 2009

Emotie de toamna


Mi-e dor de o toamna adevarata. Mi-e dor de o toamna frumoasa. De fapt cred ca mi-e dor sa simt o toamna frumoasa, o toamna adevarata. Probabil ca si toamna de anul asta a fost la fel, din punct de vedere obiectiv, cu toate celelalte, insa eu, nu stiu de ce, nu am mai simtit la fel. Nu am mai simtit, cum de fapt am vrut sa simt dintotdeauna si am reusit, toamna ca un anotimp superb prin complexitate. Am iubit, iubesc, si voi iubi "bacovianismul". Vreau mohorare linistitoare, vreau ploi interminabile care sa-mi bucure fiecare particica a corpului ce atinge patul dupa-masa in fata tv-ului, vreau o bucurie tampa (inexplicabila) atunci cand simt caloriferul cald, vreau gradina de flori moarta, vreau o atmosfera zemuinda de frunze putrede, vreau balti noroioase, vreau seninatate sufleteasca oferita de un cer innorat in crepuscul . La toate astea, antitetic, mai vreau din cand in cand cate un senin zevzec de toamna care sa dea contur si contrast pamantului si prin care sa vezi Dunarea de pe Retezat printre niste boabe de struguri copti. Totul exista, cu toate astea insa.....

2 martie 2009

Prima mea garda....pe cont propriu si de unul singur

Scriu aceste randuri din camera de garda (locatia), in timpul primei mele garzi (momentul). Aaahh, suna telefonul! Din UPU, tre' sa cobor sa preiau o urgenta! Continui mai tarziu...... Glumesc, dar v-am crescut cu 0,1% concentratia de adrenalina (cel putin celor care tin la mine). Din fericire pana la ora asta(00:00)am avut o garda usoara. Sa fie asta o compensare pentru ce am patit? Adica astazi de dimineata am venit MEGA flex la serviciu, stiind ca in principiu o sa am o zi usoara si scurta, insa la raport, colega mea care a fost de garda in ziua precedenta incheie toata polologhia cu urmatoarea fraza "Predau garda doctorului Harau". Mi-a cazut fata. Habar nu aveam ca urma sa fiu de garda astazi(pentru prima oara). Pana la urma poate a fost mai bine asa. De la ora 3 dupa-masa, de cand am ramas singurul medic pe toata sectia, cu 2 asistente ajutor, m-au incercat sentimente dintre cele mai diverse. O usoara teama si emotie, sunt explicabile data fiind premiera la care iau parte. Insa totodata responsabilitatea care ma "apasa" , in fond "ma ridica" si ma face sa simt ca nu am facut 6 ani de facultate degeaba. In concluzie e inspaimantator si totodata placut sa ai o sectie intreaga pe mainile tale. Poate suna patetic ceea ce am scris aici, insa dupa cum se vede, nu am mai postat de mult timp ceva pe blog, dar simtamintele din seara asta m-au facut sa vreau sa le impartasesc cu voi, cei ce ma cititi(putini, insa importanti)...

14 septembrie 2008

A murit cel mai iubit dintre pământeni . . .

Poate unul dintre cei mai mari actori pe plan mondial, şi cu siguranţă unul dintre cei mai mari actori români s-a stins din viaţă. Nu prea sunt multe de spus. Maestre, o să ne lipsiţi! Dumnezeu să-l odihnească! P.S. Aştept comentarii pertinente de la bunul meu prieten, şi cinefilul ARTCINEMAadi. Te-am ghicit moşule.....




12 septembrie 2008

Cum să dai cu bâta-n baltă

Nişte "copii"(după cum le spune Mihaela) viteji şi voinici,(MEGA TĂUNI, după parerea mea) iau de bună un trucaj(o poză măsluită de un "spiritual" şi pusă pe blog), şi fără să investigheze deloc situaţia incep să facă mare băşcălie şi zarvă într-o emisiune în direct. N-are rost să explic prea multe. E prea tare faza. Mie mi-a plăcut la nebunie. Mai ales feţele căzute şi palide ale ălora după ce le închide Miha gura. Foarte tare frate!!! =)) Enjoy!




9 septembrie 2008

Toţi murim, toţi pierim!!! =))

"Fraţilor, vine potopu! Cum, n-aţi auzit??!! Vor maică nenorociţii ăştia de "americani" să pornească nu ştiu ce fiel de aparat care ne poate omorâ pe toţi! Nu i-ar mai sătura bunul Dumnezeu!... Da maică da, mâine s-ar putea întâmpla nenorocirea, Doamne apără-mă şi mă păzeşte! Am mers la nepotu Costică şi la nepoata Leana, că doar pe ei îi mai am pe lumea asta, am mers să-i anunţ şi pe ei maică, şi să-i mai văd măcar odată dac-o fi să se-ntâmple." Oameni buni, când o să încetăm să avem în faţa evoluţiei ştiinţifice o atitudine de babă redusă cu ochelari de cal de prin cine ştie ce colţ al universului ăsta mioritic al nostru? Am auzit pe la ştiri tot felul de ipoteze apocaliptice în legătură cu proiectul "Large Hadron Collider", o maşinărie creată pentru a răspunde celor mai arzatoare întrebări ale vieţii. Aceasta va produce o acceleraţie de particule ne mai făcută până acum pe cale artificială de către om. Unii susţin că dacă nu va merge totul conform planului, există riscul apariţiei unei găuri negre care va înghiţii pământul din interior. Acest aparat va fi pornit, ţineţi-vă bine de mânerele scaunului sau a fotoliului sau a ceo fi, MÂINE 10 septembrie 2008. Brrrrrrr......... :D Vă pun la dispoziţie un link cu nişte poze legate de proiectul ăsta, să-şi dea lumea seama cât de serioasă e treaba, şi că nu este vorba de nişte elevi cu coşuri pe frunte care fac cine ştie ce experiment în laboratorul de fizică. http://www.boston.com/bigpicture/2008/08/the_large_hadron_collider.html Şi încă ceva, construcţia aparatului a început din 1994. Aşa că staţi linistiţi oameni buni, şi în cel mai rău caz emigrăm pe undeva prin Africa, pentru că ăia îs cu vreo 100 de ani în urmă, şi uite aşa ne-am salvat. Şi dacă vine sfârşitul lumii, eu cred că nu e chiar aşa groaznic, pentru că uite, la echipa naţională deja a venit, dar baieţii de acolo văd că nu au nicio greaţă şi nicio problemă. Deci n-o fi gaura asta neagră chiar aşa de neagră....

7 septembrie 2008

Să cadă un cap !

"Cine-i vinovat? Cine-i vinovat? Poate că eu, poate că tu, poate că...." vorba cântecului. Domnilor, este inadmisibil la ce am fost martori, noi (microbiştii români), aseară. Da, trebuie să recunosc, am şi eu meteahna asta cu microbu în sânge. Cu greu m-am abţinut să nu scriu ceva referitor la scandalul pornit acum câteva zile la Timişoara. Cu siguranţă aş fi fost subiectiv în privinţa aceasta (din cauza celor 6 ani de facultate petrecuţi în oraşul de pe Bega), iar situaţia nu îmi este limpede deloc. Aşa că, cel mai corect mi s-a părut să mă abţin. Însă după ruşinea de meci de sâmbătă seara a trebuit sa ies la rampă şi să atac. Mi se pare mizerabil tot ceea ce se întâmplă în FRF. Cum poate conducerea forului sa accepte cu atâta seninătate o asemenea umilinţă? Cum poate selecţionerul României să spună că se aştepta la acest rezultat (ROMANIA-LITUANIA 0-3, pt. neavizaţi)? S-a ajuns la un nivel de indolenţă şi mârşavie, totodată, de neconceput. Trebuie să cadă mai multe capete! Uşor uşor, încep să am încredere în cele spuse de Marian Iancu. Totul se desfăşoară în beneficiul propriului interes, şi nu se face nimic pentru fotbalul românesc. Toate astea trebuie să înceteze, şi trebuie odată pentru totdeauna să intrăm în normalitate şi corectitudine. RESPECT domnule Marian Iancu, şi mult succes în demersurile dumneavoastră! Luptă Timişoara, şi dărâmă încă odată un sistem comunist, cel din fotbalul lui Naşu şi Corleone! Forza POLI!!!

A trecut ceva vreme pana m-am hotarat sa o fac si pe asta

Dupa cum spuneam, a trecut ceva vreme de cand imi tot fac curaj sa pornesc si eu un blog. Toata lumea are unul, colegii mei (adica fostii) de la facultate, prietenii mei de acasa, chiar unii dintre profesorii mei (pardon, fostii :D ).Tin sa precizez ca deocamdata imi este destul de greu sa accept faptul ca tocmai ce am terminat si eu anul acesta facultatea. Si n-a fost una scurta, 6 ani. Medicina. Dar eu inca parca as mai fi vrut un pic :D. A fost prea frumos! Sa revenim. Ce sa mai zic, ca peste tot pe la televizor, la talkshow-uri, emisiuni cu soacre si fara soacre sau alte nore constipate, emisiuni sportive, si as mai putea insira mult si bine, dar s-a inteles ideea, toate domnule aduc in discutie cate un blog doua.De la Ciutacu la Basescu, de la Nastase la Iliescu, de la Banciu la Radulescu, blogul de pe net e in floare! Sa nu-mi amintesc ca acum vreo saptamana ma cheama babacu pana la el in camera, "-Mircea, vino putin ca vreau sa te intreb ceva. -Da, ce e? -Explica-mi si mie cum sta treaba cu blogurile astea de pe net." Si atunci mi-am spus, "I have to do this!". In fine, au mai trecut cateva zile pana sa-i dau drumu, zile in care m-a incetinit o singura problema, "despre ce sa scriu eu aici?". Asadar dragii mei, voi scrie despre ce-mi vine, despre ce nu-mi vine (cum ar fi inspiratia, somnul, sau altele care pot sa nu-ti vina), despre ce-mi place, despre ce nu-mi place, despre ce-mi atrage atentia la un moment dat, si.......despre ce dracului sa mai scriu acum ca o sa scriu???!!!..........Ajunge! Deci, asta ca sa incep ca un intelectual ce sunt, nu voi incerca sa daram clasamentul blogurilor din Romania, sau din Europa, sau de pe unde or mai fi bloguri. Vor fi unele posturi probabil plictisitoare, unele poate mai interesante, dar cand o sa ma intalnesc cu un FOST coleg de faculta, si in discutie o sa intervina remarca "ieri mi-am updatat blogu", voi putea spune si eu cu zambetul pe buze... "a da? eu azi dimineata".