Emotie de toamna

Mi-e dor de o toamna adevarata. Mi-e dor de o toamna frumoasa. De fapt cred ca mi-e dor sa simt o toamna frumoasa, o toamna adevarata. Probabil ca si toamna de anul asta a fost la fel, din punct de vedere obiectiv, cu toate celelalte, insa eu, nu stiu de ce, nu am mai simtit la fel. Nu am mai simtit, cum de fapt am vrut sa simt dintotdeauna si am reusit, toamna ca un anotimp superb prin complexitate. Am iubit, iubesc, si voi iubi "bacovianismul". Vreau mohorare linistitoare, vreau ploi interminabile care sa-mi bucure fiecare particica a corpului ce atinge patul dupa-masa in fata tv-ului, vreau o bucurie tampa (inexplicabila) atunci cand simt caloriferul cald, vreau gradina de flori moarta, vreau o atmosfera zemuinda de frunze putrede, vreau balti noroioase, vreau seninatate sufleteasca oferita de un cer innorat in crepuscul . La toate astea, antitetic, mai vreau din cand in cand cate un senin zevzec de toamna care sa dea contur si contrast pamantului si prin care sa vezi Dunarea de pe Retezat printre niste boabe de struguri copti. Totul exista, cu toate astea insa.....

Prima mea garda....pe cont propriu si de unul singur

Scriu aceste randuri din camera de garda (locatia), in timpul primei mele garzi (momentul). Aaahh, suna telefonul! Din UPU, tre' sa cobor sa preiau o urgenta! Continui mai tarziu...... Glumesc, dar v-am crescut cu 0,1% concentratia de adrenalina (cel putin celor care tin la mine). Din fericire pana la ora asta(00:00)am avut o garda usoara. Sa fie asta o compensare pentru ce am patit? Adica astazi de dimineata am venit MEGA flex la serviciu, stiind ca in principiu o sa am o zi usoara si scurta, insa la raport, colega mea care a fost de garda in ziua precedenta incheie toata polologhia cu urmatoarea fraza "Predau garda doctorului Harau". Mi-a cazut fata. Habar nu aveam ca urma sa fiu de garda astazi(pentru prima oara). Pana la urma poate a fost mai bine asa. De la ora 3 dupa-masa, de cand am ramas singurul medic pe toata sectia, cu 2 asistente ajutor, m-au incercat sentimente dintre cele mai diverse. O usoara teama si emotie, sunt explicabile data fiind premiera la care iau parte. Insa totodata responsabilitatea care ma "apasa" , in fond "ma ridica" si ma face sa simt ca nu am facut 6 ani de facultate degeaba. In concluzie e inspaimantator si totodata placut sa ai o sectie intreaga pe mainile tale. Poate suna patetic ceea ce am scris aici, insa dupa cum se vede, nu am mai postat de mult timp ceva pe blog, dar simtamintele din seara asta m-au facut sa vreau sa le impartasesc cu voi, cei ce ma cititi(putini, insa importanti)...